nr. 2

FILE DIN ISTORIA
COLEGIULUI NOSTRU
- FRAGMENTE MONOGRAFICE -

Î

n documentele vremii se atesta ca la 18 septembrie 1895 a fost deschisă într-un cadru festiv “ȘCOALA COMERCIALĂ DE GRADUL
I” din BUCUREȘTI, în clădirea din str. Traian
nr. 157, colț cu B-dul Pache Protopopescu imobil cunoscut de bucureșteni sub numele de școala franceza. Dispunea de 5 săli mari pentru cursuri, camere
pentru secretariat, cancelaria profesorilor, încăperi
pentru laborator, bibliotecă, culoare largi și impunătoare, diverse anexe.
De-a lungul istoriei sale, școala a beneficiat de un
corp didactic foarte bine pregătit, cu har pentru instruirea și educarea tinerelor generații. Eforturile
dascălilor acestei şcoli, de a asigura pregătire umanistă și economică de calitate au fost răsplătite de foarte
mulţi absolvenți, care de-a lungul anilor au devenit
personalități ale vieţii economice și științifice ale României: matematicianul Traian Lalescu, criticul și
istoricul literar Dumitru Caracostea, academicianul
Romulus Vulcănescu, economistul Alexandru Babe
- fost ministru de finanţe. În acea perioadă durată

de școlarizare cuprindea ciclul inferior-numit gimnaziu comercial, cu
durata de studiu
de 4 ani și ciclul
superior-numit liceu comercial, cu
durata de studiu
de 4 ani. În cadrul
ciclului
gimnazial erau studiate
atât ştiinţele comerciale (noţiuni elementare de comerț, contabilitate, corespondență comercială) și materii umaniste (romană, religie, istoria patriei și universală,
geografia României, instrucție civică), cât și arte și
dexterități (caligrafie, scriere comercială, desen, muzica, educație fizică, ansamblu coral, lucrul de mână
și gospodărie). 
De-a lungul anilor, localul a fost îmbogăţit din economiile școlii cu noi spații destinate instruirii elevilor și cu un internat modern cu o capacitate de 120
de paturi.

Ca urmare a demersurilor conducerii şcolii la
Ministerul Instrucției Publice, școala comercială de
gradul I a devenit “ȘCOALA COMERCIALĂ MARELE VOIEVOD MIHAI”, iar de la 1 aprilie 1942,
școala cu sediul în str. Traian nr. 165, a purtat numele
de “LICEUL COMERCIAL REGELE MIHAI I”. 

În octombrie 1948, pe baza “Legii pentru
reforma învăţământului”, Liceul Comercial Regele
Mihai I a devenit ȘCOALA MEDIE TEHNICĂ DE
ADMINISTRAŢIE ECONOMICĂ.

Prin legea nr.2/1966, școala s-a transformat
în “LICEUL ECONOMIC NR. 3”, cu dubla subordonare: profesorii de specialitate erau distribuiţi de Ministerul Finanțelor, iar cei de cultură general de către
Ministerul Învăţământului și Inspectoratul Școlar al
Municipiului București. Din anul 1977, prin adresa ISMB cu nr.5739/1977 liceul se va numi “LICEUL ECONOMIC ȘI DE DREPT ADMINISTRATIV
NR.3” cu profil economic, comerț și turism. 

Schimbările radicale produse în societatea

romanescă de evenimentele din decembrie 1989 au
impus regândirea sistemului de învăţământ. În amplul
proces de reformă a învăţământului redarea identității
școlilor prin înlocuirea numelor cu nume de personalităţi romanești sau internaționale a avut o semnificație
deosebită în România. Astfel începând cu anul școlar
1990-1991, Liceul Economic și de Drept Administr-

tiv nr.3 devine GRUPUL ȘCOLAR ECONOMIC ADMINISTRATIV ȘI DE SERVICII  “A.D.XENOPOL”,
identificând tradiția aproape centenară de învăţământ
economic cu numele lui A.D.Xenopol, istoric de talie
europeană și economist de renume național.
Andrei PLACINTĂ 11F

PĂRINTELE

- fragmente de biografie -


Alexandru Dimitrie Xenopol s-a născut la Iași, pe data de 23
martie 1847 (după alte surse, pe 24
martie 1847), fiind fiul lui Dimitrie
Xenopol, care era de origine anglosaxonă. Iată ce spunea chiar Alexandru D. Xenopol:

„Sunt născut în 23 Martie
1847 în Iași, mahalaua Păcurari
în niște case de zestre ale mamei
mele... Tatăl meu Dimitrie Xenopol
se trăgea din o veche familie anglosaxonă, după tată Brunswick, după
mamă Smith. El a rătăcit în tinerețe,
în urma unei dureri sufletești, prin
Suedia, pe mare până la Constantinopole, de unde venise la Galați.
Aici fu botezat de colonelul Schelety, tatăl generalului Carol Scheleti, care-i dădu numele de Dimitrie
și-i schimbă tot odată și familia din
Brunswick în Xenopol, adică „fiul
străinului”.
(Alexandru D. Xenopol,  Istoria
ideilor mele)

După absolvirea liceului în
orașul natal, și-a completat studiile
universitare de filosofie, drept și istorie (1867 - 1871), culminând cu
obținerea  doctoratului  în drept
la Berlin  și a celui în filosofie
la  Giessen, în același an,  1871. În
ambele sale lucrări de susținere a
disertației de doctor, Alexandru
Xenopol se arăta a fi un adept al
modelelor de drept, filozofice și istorice propuse de savanții germani.

Cu ocazia împlinirii a patru secole de la  ctitorirea  Mănăstirii Putna, s-a hotărât ca această
aniversare să fie marcată de ample
acțiuni religioase și culturale. Cu
trei săptămâni înainte de prăznuire
(care trebuia să aibă loc la  15 august 1870) a început războiul fran-

co-prusac,  Imperiul Austriac  (de
care aparținea și Bucovina) fiind în
alertă. Din acest motiv „Comitetul
central pentru serbarea de la mormântul lui Ștefan cel Mare, față cu
situațiunea actuală critică, a decis
amânarea festivității pe 15/27 august 1871”.[2]  La 20 iunie 1871,
Comitetul de organizare a serbărilor de la Putna, întrunit la Viena,
a inițiat un concurs pentru cel mai
bun discurs festiv care se va ține,
de către un student, la mormântul marelui voievod, cu prilejul

serbării. Discursul trebuia să îndeplinească mai multe condiții: să
nu fie prea lung, să fie scris într-un
limbaj accesibil, să se refere în special la „rolul istoric național al lui
Ștefan cel Mare” și „să nu facă aluziuni intenționate la împrejurările
politice de azi”. O comisie formată
din  Vasile Alecsandri,  Titu Maiorescu,  Iacob Negruzzi  și  Vasile
Pogor urma să decidă care era cel
mai bun discurs. Concursul a fost
câștigat de Alexandru D. Xenopol, pe atunci student la Berlin ca

stipendiat al Societății „Junimea”
din Iași. La 25 iulie, Xenopol îi scria
lui Ioan Slavici că este de acord cu
tipărirea discursului său festiv în
broșură și că ar dori ca suma realizată din vânzarea acesteia să se
adauge „la fondul pe care avem de
gând a-l aduna pentru facerea unui
monument lui Ștefan cel Mare”.

Reîntors în țară, Alexandru
D. Xenopol a intrat în magistratură, fiind, în 1872, prim-procuror al
Tribunalului din Iași. Este acceptat
în asociația culturală Junimea, Titu
Maiorescu cunoscându-l încă din
timpul studenției. Iacob Negruzzi
îl numea pe Xenopol „cel mai iubit
și mai alintat copil al Junimii”.

În  1878, obține, prin concurs, Catedra de istorie a români-

lor la Universitatea din Iași, urmând
ca din  1883  să renunțe la magistratură integrându-se total, având
preocupări intelectuale multiple,
ca profesor, cercetător, editor, istoric, în viața Universității din Iași.

În anul  1891  obține, tot
prin concurs, și Catedra de istorie
universală, la aceeași  Universitate,
devenind astfel unul dintre acei
intelectuali de forță, capabili de a
susține multiple cariere intelectuale.

În calitatea sa de istoric,
filozof al istoriei, economist, literat, pedagog, jurist, sociolog,
profesor, pedagog, Alexandru D.
Xenopol a fost ales în 1893 membru titular al Academiei Române. Între  1898  -  1901  devine  rector al Universității din Iași.

Între anii 1894 - 1903 și, respectiv 1906 - 1908, a editat revista
„Arhiva”, care apărea la Iași.

Ca om de știință, cu deosebire pentru meritele sale excepționale
în domeniul istoriei, începând
cu anul  1900, Xenopol a devenit
membru de onoare al Societății de
Arheologie din Bruxelles, apoi a
primit același titlu de la Societatea
Academică din  Cernăuți, în  1901,
a fost ales membru al Institutului
Internațional de Sociologie (1903)
și, respectiv, membru titular al Academiei de Științe Morale și Politice
din  Paris  (1914) și vicepreședinte
al Societății de Sociologie din Paris
(1916).
S-a
aflat
întotdeauna
într-un fertil dialog cu învățații
renumiți ai Europei, prin intermediul forurilor științifice istorice,
care i-au acordat adeseori premii
de excelență, alături de Academia
Română.

A murit la 27 februarie 1920 în București, unde se mutase din anul 1915.

Încă din anii de început ai
activității sale științifice, Alexandru D. Xenopol s-a remarcat prin

analize  istorice, cu valoare incontestabilă, publicate în revista Convorbiri literare. Dintre acestea se
impune scrierea Teoria lui Röesler.
Studiu asupra stăruinței românilor din Dacia Traiană, apărută
în  1884  într-un format de 300 de
pagini. Pe aceeași temă a publicat la Paris, în  1885, lucrarea  O
enigmă istorică. Românii în Evul
Mediu. Sunt demonstrații veridice privind temeinicia, pe baza
criticii moderne, a autohtoniei și
continuității românilor în spațiul
românesc tradițional, carpato-dunăreano-pontic.

În perioada  1888  -  1893,
Alexandru D. Xenopol a tipărit
la  Iași  opera sa fundamentală,  Istoria Românilor din Dacia Traiană, având șase volume și totalizând

aproape 4000 de pagini. Este prima
prezentare sistematizată, analitică
și complexă a istoriei românilor,
din toate provinciile tradiționale,
începând cu tratarea problematicii din cele mai vechi timpuri până
la unirea din anul 1859. În scopul
finalizării acestei sinteze, autorul
a realizat cercetări îndelungate în
arhive și biblioteci din țară ori din
străinătate, publicând anticipat
diverse studii referitoare mai ales
la izvoarele și instituțiile istorice
românești.

În elaborările sale surprinde structurile societății românești,
dinamica evenimentelor, cauza-

și externă.

Abordând importanța teoriei în istorie, considerată ca una
din principalele caracteristici ale
acesteia, Alexandru D. Xenopol
a insistat asupra perioadei când
a apărut ideea unității naționale
în conștiința  poporului român.
Pornind de la asemenea filozofie,
prezintă, în esență, factorii favorabili ce au călăuzit unitatea genezei
românești, traversând vremurile și
ajungând la oportunitatea unității
politice în timpul vieții sale.

Opera lui Alexandru D.
Xenopol, deși unitară ca sens, se
structurează pe câteva secțiuni dis-

litatea și finalitatea acestora. De
asemenea, prezintă aspecte fundamentale proprii vieții sociale, economice,  politice, administrative,
culturale și religioase, definitorii
pentru români, urmărește evoluția
activității umane, producțiile și
bogățiile acestui spațiu geo-istoric, reliefează categoriile sociale, starea și evoluția  țăranilor,
meșteșugarilor, breslașilor, târgoveților,  orășenilor  sau a marilor
proprietari funciari.

Un loc important se acordă
structurilor instituționale, proprii
statelor românești, cum au fost cele
integrate activităților juridice, financiare, școlare, cutumiare, militare, intelectuale, și se fac referiri la
știință, biserică, la politica internă

tincte.
MARILE SINTEZE: Prima dintre
acestea o constituie „Istoria românilor din Dacia Traiană”, editată la
Iași, între  1888  -  1893, având: volumul I, 623 de pagini, volumul ÎI,
590 de pagini, volumul III, 680 de
pagini, volumul IV, 663 de pagini,

volumul V, 770 de păgâni și volumul VI, 668 de pagini, la care sunt
adăugate un număr de șapte hărți.
Lucrarea a fost reeditată și completată, apărând cu același titlu (Istoria românilor din Dacia Traiană)
în 1925, la Editura Cartea Românească București, în 14 volume,
sub îngrijirea lui I. Vlădescu.
„Histoire des Roumains de la Dacie Trajane depuis leş origines
jusqu’a l’Union des Principautés
en 1859”, apărută la Paris în 1896,
două volume, însumând 1132 de
păgâni și trei hărți, cu o prefață a
intelectualului liberal Alfred Rambaud (1842 - 1905), cel ce a coordonat elaborarea lucrării  Istoria
generală din secolul IV până în
zilele noastre, 12 volume, la care
a colaborat inclusiv Alexandru D.
Xenopol.
SCRIERI ISTORICE POLEMICE ȘI
DOCUMENTARE: Secțiunea a treia din discursul istoriografic al lui
Alexandru D. Xenopol are tentă
polemică și documentară. Aici se
pot încadra:

“Teoria lui Röesler. Studii asupra stăruinței românilor în
Dacia Traiană”, Iași,  1884, scrisă
ca replică la lucrarea  Romänische
Studien, elaborată de istoricul german Robert Röesler (1840 - 1881),
apărută la Viena în 1871;

“Une énigme historique.
Leş Roumains au moyen âge”, Paris, 1885;

“Etudes historique sur le
peuple roumain”, Iassy, 1887;

“Românii și Austro-Ungaria”,  Iași,  1914, precum și numeroasele articole sau luări de poziție
în reuniuni științifice naționale ori
internaționale pe aceeași temă.

Originală este teoria “scrierilor istorice”, argumentată în lucrările amintite mai sus  Leş principes fondamentaux de l’histoire,
publicată la Paris în 1899, și  La
thėorie de l’histoire, apărută tot în
capitala Franței, în 1908.

Conform acestei teorii,
faptele istorice decurg unele din
altele și, prin legăturile cauzale

dintre ele, se înlănțuie în “serii istorice”, ceea ce constituie esența
conținutului și derulării existenței
umanității. Ca modalitate concretă, Alexandru D. Xenopol aduce în
prim-plan evoluția poporului român cu domenii esențiale pentru
o națiune: etnogeneza, stabilitatea,
unitatea, instituționalitatea,  demografia, economia, viața politică, științifică, religioasă și relațiile
internaționale.

În elaborarea concepției
sale asupra istoriei, Xenopol pleacă de la distincția dintre faptele
coexistente, care se raportează la
spațiu și faptele de succesiune, care
se dezvoltă în timp, distincție pe
care el o considera piatra unghiulară a teoriei sale. Faptele coexis-

tente se repetă, fără a se schimba
și constituie obiectul de studiu
alștiințelor teoretice, iar faptele de
succesiune se schimbă permanent,
dar nu se repetă și ele dau specificul științelor istorice.
LUCRĂRI FUNDAMENTALE:

1888  -  1893  : Publică monumentala lucrare „Istoria românilor din Dacia Traiană”, în 6 volume,
prima istorie completă a românilor
scrisă vreodată până la el.

1899  și, respectiv  1908  Publică, de pe poziția de filosof al
istoriei  „Leş principes fondamentaux de l’histoire”  în 1899 și  „La
théorie de l’histoire” în 1908. Aceste două lucrări, scrise și publicate
în  limba franceză  i-au adus o fai-

mă mondială de filosof al istoriei,
recunoaștere universală și au cântărit decisiv în alegerea să ca membru titular al Academiei de Științe
Morale și Politice din Paris.

Sâsâiac Florin 11-F

LA MULŢI ANI,
CHINA!
Pe 1 octombrie 2014 Colegiul
Economic „A. D. Xenopol” a
sărbătorit împreună cu Ambasada Republicii Populare Chineze,
având ca invitat special pe Excelenţa Sa, doamna ambasador
Huo Yuzhen.
Odată cu sărbătorirea zilei naţionale a Chinei, a avut loc în liceul
nostru şi inaugurare cabinetului
„Confucius” unde se vor aprofunda studiile limbii chineze.
Elevii liceului care studiază limba chineză s-au mobilizat şi au
amenajat standuri cu produse
culinare specifice Chinei, machete cu Zidul Chinezesc şi au
prezentat tradiţia servirii ceaiului într-un mod autentic.
S-a făcut o primire călduroasă
doamnei ambasador de către
elevi, profesori şi doamnele directoare Mihaela Iacoban şi Rodica Burcea, moment ce a fost
urmat de arborarea drapelului
chinez şi drapelului României.
Momentele artistice care s-au
desfăşurat în sala de festivităţi,
au fost prezentate de elevi şi au
cuprins cântece, poezii şi dansuri tradiționale chineze.

CASA ROMÂNO - CHINEZĂ
„DORINȚA DE A CÂȘTIGA, AMBIȚIA DE A ÎNVINGE, NEVOIA DE A-ȚI ATINGE POTENȚIALUL
MAXIM...ACESTEA SUNT CHEILE CARE VOR DESCHIDE UȘA EXCELENȚEI PERSONALE”
CONFUCIUS

1 Octombrie este Ziua naţională a
Chinei. În această zi doamna ambasador Huo Yuzhen a fost invitată la Colegiul Economic „A. D. Xenopol”, să
participe la acest eveniment.
Elevii au desfăşurat activităţi specifice culturii chineze cum ar fi: cântece şi
dansuri chinezeşti, artă culinară, arta
servirii ceaiului şi confecţionarea unei
machete reprezentând Zidul Chinezesc şi a unor felicitări.
Cu această ocazie au inaugurat deschiderea Cabinetului de Limba Chineză.
Doamna ambasador a transmis copiilor să înveţe bine, să năzuiască spre
viitor, pentru ca atunci când vor creşte
mari să devină mesagerii tradiţionalei
prietenii dintre China şi România.
Copiii au rugat-o pe doamna ambasador să transmită şi copiilor din China felicitări cu ocazia acestei sărbători,
afirmând că vor învăţa conştiincios
Limba Chineză, pentru ca în viitor să
aducă contribuţii sporite relaţiilor Româno - Chineze.

Halloween party – OCTOBER 2014
On October 31 , 2014 the students
st

of A.D. Xenopol Economic College
participated at a very cool party organized
for them by the intensive English classes
(11th A, 10th A, 9th A) coordinated by their
teacher of English, Ms. Cristina Racolta.
Not only did we celebrate Halloween
together, but it was also an amazing
opportunity to make use of our knowledge
of English and have lots of fun.

Madalina Bogdan (11th F), Bianca Stancu
(9th F), Andreea Sirghi and Cosmina
Birlodeanu (12th A) have all enchanted us
with the nice songs they sang.
We have also enjoyed an
extraordinary theatre play in English,
whose main actors delighted us with their
acting skills. The narrator was Valentin
Aprodu (11th A) and the main characters
were Cristiana Radu and Vlad Cristea (10th

The two charming presenters – Eduard

A), but we would also like to express our

(10th A) and Bianca (10th E) – were the

gratitude to all secondary characters and to

hosts of the evening, making everyone feel

everyone who helped us stage this play –

relaxed.

whether they were the “sound technicians”,
the students who helped with stage
decorations and settings, or the “unseen”
hands behind the curtains. The play
eventually turned into a musical - a very
modern one: the zombie dance. The
dancers performed amazingly well, to the
delight of the audience.

Our principal, Mrs. Mihaela

Bercescu and Bianca (10th C). Their voices

Iacoban, awarded prizes and gingerbread

and the way they play the guitar have

both to the winners of the poster

already made them famous – they have got

competition and also to those who have

a special place in the Students Have Got

carved the nicest pumpkin.

Talent show.

Then, the Halloween costume

All in all, we watched a great performance,

parade started. The diversity and ingenuity

listened to great music, danced and had

of the costumes made it a difficult choice

fun. And these were just some of the

for the jury, but the first prize was awarded

surprises of this Halloween party! TRICK

to Adina Vaida (12th A).

OR TREAT! 

The program ended with some
fantastic songs performed by Roberta

EL DÍA DE LA FIESTA NACIONAL DE
ESPAÑA EN EL COLEGIO ECONÓMICO
A.D.XENOPOL
Cristina Saula y Beatrice Gheorghe

El 13 de octubre se ha celebrado en el Colegio Económico
A.D.Xenopol el día de la Fiesta
Nacional de España, motivo por el
cual fue inaugurado el aula “El español, la lengua de los sueños” en
presencia del Señor Vicente López
– Brea Fernández, agregado de
educación, cultura y deporte de la
Embajada de España en Bucarest.

La inauguración fue posible gracias al apoyo incondicional de la
directora del colegio, la señora Mihaela Iacoban .


La profesora Toma Rodica ha
mostrado un real interés para
esta actividad implicando a varios
alumnos del colegio que han
realizado talleres de maquetas,
máscaras, confección de banderas
y mapas. Otros alumnos han organizado un espectáculo con presentaciones artísticas de música,
danza y teatro.

Entre los distinguidos invitados
que han presenciado nuestro
programa artístico cabe mencionar al señor Vicente LópezBrea Fernández, agregado de
cultura, educación y deporte
de la Embajada de España en
Bucarest, a la señora Camelia Rădulescu, directora del
Colegio Bilingue Miguel de
Cervantes Saavedra, a la señora
Liliana Preoteasa, subsecretaría
de Educación, al señor Florin
Lixandru, inspector en el Ministerio de Educación y Cultura,
a la señora Clementina Anghel,
inspectora de lenguas románicas. Tanto nuestros distinguidos invitados como también
las señoras directoras Mihaela
Iacoban y Rodica Burcea han
estado profundamente emocionados con la actuación de
nuestros talentosos estudiantes.

¡La educación no se rinde!
La inauguración de un aula de español
en el Colegio Económico A.D. Xenopol
El 1 de abril se ha inaugurado en el Colegio Económico A.
D. Xenopol el aula España, una sala de clase dedicada únicamente al estudio de la lengua y de la cultura española.
La inauguración de esta aula ha sido posible con el apoyo
de la directora del colegio, la señora Mihaela Iacoban, que
muestra un real interés para promover y apoyar a los estudiantes para que aprendan idiomas extranjeros. En el Colegio A.D.Xenopol se han inaugurado también otras tres
aulas para el estudio del inglés, francés y chino.
Los alumnos que estudian español en este colegio se han
involucrado plenamente en este maravilloso proyecto y le
han ofrecido todo su apoyo tanto logístico, como humano
y material a la señora profesora de español Rodica Toma,
que desde el primer momento, junto con integrantes de la
administración, del directorado y de los estudiantes ha conseguido llevar a cabo el proyecto de tener un espacio propio
para el aprendizaje de la lengua española.

A la inauguración de la sala España han asistido
todos los profesores del colegio y, en presencia
de la señora directora del colegio, los alumnos
Robert Bălaş y Mihai Perca del 9º F y Diana
Constantin del 9º G han recitado los versos del
conocido poema de José Martí, Versos Sencillos. Su actuación ha sido aplaudida por todos
los presentes en el acto.

Durante la inauguración se ha vivido un ambiente de fiesta y de presentación de las costumbres vivas de España.
La decoración de la sala es el resultado del
trabajo de los alumnos del colegio. Ellos han
pintado en las paredes la bandera de España
con el escudo y una bailarina de flamenco.
También han elaborado dos paneles de madera
con imágenes representativas de España.

Contar con espacios dignos para el aprendizaje
de un idioma es un compromiso y una responsabilidad tanto de la administración como
también de cada uno de los estudiantes, en un
esfuerzo común para mejorar los procesos de
enseñanza-aprendizaje.

Jour de la famille
Mardi, le 21 octobre 2014, le
Collège

économique

A.D.Xenopol

a

marqué une fête qui est déjà devenue une
tradition en France, étant célébrée depuis
plusieurs années. La Fête des Familles est
l’occasion pour nous tous de dire un grand

L’activité a eu lieu dans la Salle des

merci à ceux qui restent près de nous et qui
nous ofrrent leur aide, leur support et

festivités du collège, salle qui a été
comblée par tous ceux qui ont voulu

surtout leur amour, n’importe quoi.

assister au spectacle. Les meilleurs élèves,
doués en français, ont récité des poésies,
ont présenté l’étymologie du mot MERCI
et ont charmé le public lycéen avec leur
talent et leur passion pour la langue
française. Sîrghi Andreea, élève en XIIième A, a interprété la chanson ―Je t’aime‖
de Lara Fabian, merveilleuse apparition
qui a ému tous les participants. À la fin du
programme, tous ceux qui avaient assisté
Tous les élèves qui étudient le
français

se

sont

impliqués

dans

la

réalisation du programme, surtout ceux qui
ont choisi, au début de cette année scolaire,
le

français

comme

langue

étrangère

intensive. On a fait des centaines de
cocardes pour que tous les lycéens puissent
en recevoir une. Dans le hall du college,
les élèves de la XII-ième C ont exposé les
meilleurs projets réalisés auc classes de
français par leurs collègues.

au spectacle ont eu l’occasion de participer
à une tombola. On s’est réjoui de la pluie
des ballons rouges, blancs et bleus, en
chantant avec Patrick Sébastien ―Comment
ça va‖?

“VOLUNTARII REPREZINTĂ
IUBIREA ÎN MIȘCARE“!

O

zi obișnuită de
școală ... când toți
voluntarii au fost
chemați la sala de
festivitați de către
doamna director Mihaela Iacoban
pentru o ședință referitoare la începerea unei noi activitați.

În sală ne aștepta cu mult

la anumite activitați ale Asociației,
instruirea voluntarilor din diferite
detașamente pentru specializarea
pe care o au (de exemplu, acordarea primului ajutor). În tot acest
timp ne-a fost difuzat si un film
despre Divizia Civică Voluntară,
ne-au fost oferite informatii despre celelalte detașamente și despre uniforma sa, cum ar fi cea a
detașamentului Colegiului Natio-

nopol“ specializat pe urgențe.

Pentru mine a fi voluntar,
înseamnă siguranța oamenilor,
salvarea unor vieți, oamenii care
acționează de buna voie, din proprie initiațivă la activitați, impunerea voinței, dobândirea experenței
în specializarea pe care o are
detașamentul.

Prima activitate la care
am participat împreună cu

drag directorul Diviziei Civice
Voluntare, domnul Vasile Ciornei, împreună cu alți trei voluntari de la diferite licee din
sectorul 2. Domnia sa ne-a prezentat ce înseamnă a fi voluntar
în ASOCIAȚIA “FOIȘORUL DE
FOC=VOLUNTARIAT ȘI PARTENERIAT PE VIAȚĂ“: participarea

nal Lucian Blaga, etc.

După terminarea acestei
ședințe, am fost hotărată să devin
voluntar. Discutand cu mai mulți
elevi din cadrul liceului, am decis să vorbim cu dl. Vasile Ciornei
pentru înscrierea ca voluntar și
pentru formarea unui detașament
al Colegiului Economic “A. D. Xe-

detașamentul liceului meu și cu
membri ai Diviziei, a fost sărbătorirea zilei de 1 Decembrie, care a
avut loc la liceul nostru, Colegiul
Economic “A. D. Xenopol“. La acest
eveniment au participat invitați de
seamă, precum primarul secorului
2, dl. Neculai Onțanu.


În acele momente importante cum ar fi prezentarea onorului, defilarea în fața invitaților,
a conducerii școlii, a profesorilor, a colegilor, etc, am avut multe emoții, pe care le-am învins
cu bucuria și mândria pe care o
aveam și o am, pentru că fac ceea
ce îmi place și pentru că fac parte
din acest detașament.

Tot în cadrul acestei
activitați am avut plăcerea de a
sta de vorbă cu dl. Primar, referitor la alegerea pe care am făcut-o
și îi multumesc pentru sfaturile
oferite.

Țin să mulțumesc conducerii liceului, domnului profe-

sor coordonator Stoleru Daniel,
pentru inițierea acestui proiect
și, nu în ultimul rând, doamnei
diriginte Ibrion Liana, pentru încurajare și pentru consilierea în
problemele apărute în derularea
acestui proiect.
Pavel Adelina Mihaela, 11B

Guvernul Local al Tinerilor este o
organizație de tineret, concepută la
inițiativa domnului primar Neculai
Ontanu, înființată pentru prima oară în
anul 2013 care funcționează pe tiparul
Guvernului Romaniei și este alcătuit din
elevii claselor IX - X.
Mandatul este de 2 ani si nu poate
fi reînnoit decât după terminarea celor 2
ani de activitate. Misiunea Guvernului
local al tinerilor este: crearea unei rețele
permanente de voluntari dispuși să se
implice activ în intițiativele dedicate
tinerilor; integrarea rapidă și mai ușoară în
societate;
stimularea
asociativităţii,
voluntariatului şi a abilităţilor de
comunicare; dezvoltarea unei conduite
morale,
creşterea
simţului
de
responsabilitate,
al
datoriei,
prin
implicarea în viaţa socială a tinerilor;
implicarea tinerilor în procesul de
identificare, prevenire și rezolvare a
problemelor comunitare; încurajarea și
promovarea diverselor forme de exprimare
a tinerilor; susținerea activităților care
vizeaza implicarea tinerilor în proiecte
locale, naționale și internaționale.
Este avută în vedere colaborarea cu
alte organizatii non-guvernamentale sau

guvernamentale, prin implementarea în
comun de proiecte de tineret. Structurile de
și pentru tineret sunt de o maximă
importanță în statele Uniunii Europene,
adevărați parteneri de dialog ale
instituțiilor statului, iar fenomenul se
realizează în mare măsură în toate țările
UE. Comisia Europeană, prin politica
dedicată tinerilor încurajează statele
membre să ofere ajutor segmentului
cuprins între 14 - 35 de ani pentru a se
asocia sub diverse forme și pentru a milita
împreună pentru viitorul societății.
Guvernul Local al Tinerilor Sector
2 constituie mai mult decât un exercițiu
practic
al
procedurilor
alegerilor
democratice. Acesta este constituit prin
sistemul democratic de organizare în
învățământul liceal din sectorul 2.
Guvernului Local al Tinerilor al
Sectorului 2, constituit prin opțiunea
elevilor din unitățile de învățământ liceal
din sectorul 2, îi este conferită o
legitimitate și o reprezentativitate care îl
îndreptățește să formuleze propuneri și să
inițieze activități în interesul celor care lau ales și al întregii comunități.
Guvernul Local al Tinerilor Sector
2 poate sa propună ca autoritățile locale să
definească o politică de tineret, să
contribuie la elaborarea acesteia și la
punerea ei în aplicare. Membrii GLTS2 au
posibilitatea să exprime așteptările și
cerințele elevilor din sectorul 2 pe lângă
autorități și, în măsura posibilitățiilor, să
inițieze acțiuni proprii în vederea
satisfacerii acestor cerințe și așteptări.

fiecare dată (acest lucru îl pot
numi benefic pentru o echipă de
succes). În orice echipă este bine
ca părerile să fie împărțite, atfel
putem observa cum un proiect este
privit din diferite perspective.
Proiectele care au fost făcute au
avut un success și un impact plăcut
asupra elevilor; primul nostru
proiect dar și cel mai reușit a fost
“Cum acordăm primul ajutor”
unde au luat parte peste 400 de
elevi din sectorul 2. Elevii au
primit
o
diplomă
pentru
participarea la curs și suntem
siguri că au învățat ceva bun din
acest proiect. După acesta au
urmat proiecte cu tematică
sportivă (cupe de fotbal, basket) și
concursuri de dans. ”

INTERVIU CU COSMIN TUDORACHEVICE PRIM MINISTRU ÎN GUVERNUL
LOCAL AL TINERILOR SECTOR2:


Ce te-a făcut sa alegi acest drum?

”Mi
s-a
părut
o
oportunitate excelentă, chiar dacă
nu știam ce urma să fac. Deja de la
primele întruniri începuse să-mi
placă ideea și am decis că pot și că
trebuie să obțin o funcție care să
îmi permită să pot coordona
lucrurile astfel încât să nu apară
neînțelegeri și să lucram în
armonie.”


Dacă te-ai întoarce în timp, ai mai
alege să candidezi pentru un loc din
GLTS2?

”Dacă ar fi să mă întorc în
timp, probabil aș alege să candidez
pentru aceeași funcție sau una
apropiată ei. ”


Cum te-ai simțit punându-te în locul
parlamentarilor și guvernantilor în
cadrul campanilor din liceu?

”M-am simțit oarecum bine,
special și puțin diferit de ceilalți.
Era un lucru nou pentru mine, iar
mai în glumă mai în serios, chiar
făceam o campanie și vorbeam cu
colegii, prietenii să mă voteze,
dacă vor ca să implementez
proiectele propuse. ”


Spune-ne câte ceva despre echipa
voastră, despre proiectele pe care le-ați
făcut și urmează sa fie puse în
aplicare.

”De-a lungul timpului, am
avut multe proiecte propuse și puse
în aplicare. Suntem o echipă
puternică și când ne propunem să
facem treabă, ne concentrăm
asupra
lucrului
propus
în
totalitate. Ne înțelegem bine,
comunicăm și schimbăm păreri de



După cum bine știm, mandatul
Guvernului este pe cale să se termine.
Ce le-ai spune elevilor pentru a-i
convinge să candideze?

”Le-aș recomanda cu inima
deschisă să participe la acest
proiect. Este o șansă unică, unde
pot învăța să-și dezvolte abilitățile
de lucru în echipă și în același timp
socializând și schimbând păreri cu
elevi de vârsta lor. Dacă ei
demonstrează că sunt devotați
muncii și fac proiecte pe măsură,
domnul primar Neculai Onțanu le
va oferi sanșe unice de a participa
la întruniri importante cu oameni
la care nu s-ar fi gândit niciodată
că i-ar putea întâlni. Tot efortul
depus și munca depusă nu sunt în
zadar, toate aceste lucruri merită
făcute și dacă sunt făcute cu cap și
conștiință, vor avea rezultate
vizibile pe viitor. ”

Parlamentul Local al Tinerilor
Sector 2 este una din cele mai
prestigioase și de tradiție organizații de
tineret
din
țară,
derulându-și
activitățile, până acum, pe parcursul a
cinci legislaturi de câte doi ani. Acest
consiliu, ulterior transformat în
Parlamentul Local al Tinerilor Sector
2, are ca scop participarea tinerilor
liceeni în procesele de luare a
deciziilor publice de rezolvare a
problemelor care îi privesc şi
antrenarea lor în exerciţiul democratic
de participare la elaborarea şi aplicarea
politicilor de tineret, conform normelor
legale la nivel naţional şi internaţional.
Structurile, deși pentru tineret sunt
de o maximă importanță în statele
vestice, adevărați parteneri de dialog
ale instituțiilor statului, iar fenomenul
asociativ este în mare ascensiune în
toate țările UE, Comisia Europeană,
prin politica dedicată tinerilor,
încurajeaza statele membre să ofere
ajutor segmentului cuprins între 14-35
de ani pentru a se asocia sub diverse
forme și pentru a milita împreună
pentru viitorul societății. Parlamentul
Local al Tinerilor Sector 2 constituie
mai mult decât un exercitiu practic al
procedurilor alegerilor democratice.

Acesta ar fi rezumatul minimal al
organizării alegerilor. Parlamentul
Local al Tinerilor Sector 2 constituit
prin opțiunea colegilor din sectorul 2,
îi conferă o legitimitate și o
reprezentativitate care îl indrepătește
să formuleze propuneri și să inițieze
activităti în interesul celor care l-au
ales și al întregii comunități.
Parlamentul Local al Tinerilor
Sector 2 poate sa ceară ca autoritațile
locale să definească o politică de
tineret, poate contribui la elaborarea
acesteia și la punerea ei în aplicare.
Membrii PLTS2 au posibilitatea să-si
exprime asteptările și cerintele
colegilor pe langă autorități și, pe
măsura posibilitătiilor, să inițieze
actiuni proprii în vederea satisfacerii
acestor cerințe si asteptari.
Parlamentul Tinerilor din Sectorul
II, Bucureşti a luat fiinţă în data de
16.05.2005 în baza Legii Electorale
elaborate în cadrul proiectului Youth
Parliament realizat de ARDOR în
parteneriat cu
Primăria
şi
Inspectoratul Şcolar al sectorului II,
Bucureşti, prin organizarea de alegeri
democratice în toate liceele şi grupurile
şcolare din sector. De-a lungul celor 5
legislaturi de până acum, Primăria
Sectorului 2 a avut ca principali
colaboratori
ARDOR,
Asociaţia
Master Forum, Asociaţia Dezvoltarea
Idealurilor Tinerilor şi Asociaţia
TINERI V.I.P., cu ultimii colaborând
la ultimele 3 alegeri.
Cornelia Gunie 11-H

Apariţia

diferitelor forme de

violenţă în mediul şcolar din Bucuresti
pare aproape o fatalitate şi devine adesea
un lucru obişnuit, lucru cu care oamenii
sunt obișnuiți fără măcar a-și mai da seama
de pericol. Problema violenţei poate să
devină o temă pentru cei implicaţi în actul
educaţional. Cu atât mai mult este necesar
ca liceele să dispună de importante resurse
pentru a concepe programe eficiente de
prevenire a violenţei şi pentru a rupe
cercul vicios al acesteia.

Fenomenul violenței în licee este
extrem de complex, la originea lui aflânduse o multitudine de factori. Liceul însuși
poate fi o sursă a unor forme de violenţă.
El este locul unde elevii se instruiesc,
învaţă, dar este şi acela în care se stabilesc
relaţii, se promovează modele și valori, se
creează condiţii pentru dezvoltarea
cognitivă, afectivă şi morală a copilului.

Manifestarea violenţei în şcoală - forme:

Violenţa între elevi;

Manifestări violente ale elevilor faţă
de profesori;

Manifestări violente ale profesorilor
faţă de elevi;

Părinţii – actori ai violenţei în
şcoală;

Violenţa în proximitatea şcolii.
Cele mai frecvente forme de violenţă
între elevi sunt:

Loviri – agresiune fizică;

Agresiune nonverbală;

Atitudini ironice, sarcastice;

Refuzul îndeplinirii sarcinilor;

Ignorarea mesajelor transmise;

Indisciplina, absenteismul, fuga de
la ore.
Pentru a înţelege actele de violenţă
în licee este mai mult decât important să
cunoaştem motivele care duc la
declanşarea acestora. De multe ori, pentru
un adult, motivele violenţei fizice sau
verbale în mintea unor copii sunt grave,
ceea ce îi face să reacţioneze în funcţie de
felul în care concep o anumită situaţie sau
în funcţie de nivelul de educaţie primit.

Anturajul este unul dintre motivele
conflictelor intra-liceale. Marea majoritate
a elevilor se afișează în ―găști‖ care vor să
pară mai presus de restul colectivelor.

Chiar dacă există acţiuni pe care nu
le consideră adecvate, elevii, de teama de a
nu fi excluși din grup, reacționează
violent. Dorinţa de a ieşi în evidenţă cu
orice preț, teribilismul exagerat, nevoia de
a se face cunoscuţi ... sunt tot atâția factori
generatori de violenţă.
Școala poate juca un rol important
în prevenirea violenţei şcolare. În viziunea

lui Pierre-Andre Doudin şi M. ErkohenMarkus, există trei tipuri de prevenire a
comportamentelor violente:
- o prevenţie primară: se poate realiza
foarte uşor de către fiecare învăţător şi se
referă la dezvoltarea unei atitudini pozitive
faţă de fiecare elev, exprimarea încrederii
în capacitatea lui de a reuşi;
- o prevenţie secundară, ce pleacă de la
faptul că şcoala reprezintă un post de
observaţie privilegiat al dezvoltării
intelectuale şi afective a elevului, iar
cadrul didactic, printr-o observare atentă a
acestuia, poate repera efectele unor acte de
violenţă la care elevul a fost supus în afara
mediului şcolar;
- o prevenţie terţiară, ce are în vedere
sprijinul direct oferit elevilor care
manifestă comportamente violente; el
urmăreşte prevenirea conduitelor deviante
viitoare şi constă în adoptarea unor măsuri,
imediat după producerea actelor de
violență.
Redacția

Î

MY
DIARY

n această dimineaţă am fost trezită de razele soarelui care îmi invadau camera şi de mama mea
care mi-a cerut să merg la magazinul de la colţ. M-am ridicat din pat, m-am îmbrăcat decent
şi am pornit spre magazin. Pe trotuarul îngust din faţa blocului meu se află un copac înalt, ce
dădea un aer sinistru străzii, iar la trunchiul acestuia era aruncată o agendă. M-am apropiat, era o
agendă prăfuită, neagră, cu o fundiţă aurie în colţul drept de jos. Am ridicat-o timidă şi am deschis-o ... era un jurnal, nici nu am apucat să citesc primele rânduri că îmi sună telefonul ... mama
îmi cerea să mă grăbesc. După terminarea apelului am continuat să citesc ... mi se părea fascinant
cât de uşor mă transpuneam într-o altă lume pe măsură ce citeam. Atunci am decis că trebuie să
îmi fac şi eu unul, şi iată-mă scriind în propriul meu jurnal. În acest caiet de notiţe îmi voi descărca
toate gândurile şi îmi voi construi propriul meu univers.
Pentru început ar trebui să mă prezint, dar nu sunt prea multe de spus, am o familie simplă, sunt
o fată simplă, îmi place arta şi, fără să o mai lungim, povestea mea de dragoste a început cu un
simplu “Bună”, acel “Bună”... un “Bună” tandru, urmat de un zâmbet perfect şi călduros ... era el.
După acel “Bună”, picioarele mi s-au înmuiat, iar inima îmi bătea atât de tare încât îmi era teamă
să nu o audă .... am încremenit şi îl priveam atât de insistent încât cred că s-a speriat de mine...
îmi era foarte ruşine, dar pur şi simpu, din cauza emoţiilor, nu puteam să scot niciun sunet. Toate
acestea s-au petrecut în incinta liceului. S-a auzit soneria, fară să spun nimic, am plecat.
Acum este destul de târziu şi ar trebui să dorm, voi continua povestea mâine după liceu

D

upă cum spuneam, povestea mea de dragoste a început datorită acelui băiat. La început îi
studiam fiecare gest, fiecare mişcare şi fiecare cuvânt. Nu aveai cum să nu te îndrăgosteşti de
el, de acea voce blândă şi de privirea cere te lăsa fără răsuflare. Mi se părea băiatul perfect
... înalt, cu părul blond ca spicul de grâu, trăsături foarte bine conturate şi ochii verzi ca primele
firicele de iarbă care se luptă să străbată covorul de omăt cristalin.
Fiecare fată îşi doreşte un băiat cu care să construiască un templu presărat cu fericire şi
dragoste, un templu indestructibil, în care fluxurile de sentimente să asasineze energiile negative
care vor să invadeze templul. Eu simţeam că pot construi încet, cărămidă cu cărămidă, acest templu alături de el.
Într-o zi, la liceu, am mers la cantină împreună cu o prietenă care cunoştea situaţia, era
şi el acolo, aşezat pe un scaun de plastic, verde, la masă şi servea o plăcinta cu vişine împreuna
cu trei colegi de-ai săi. M-a salutat, iar eu am încremenit ... norocul meu a fost că şi prietena mea
era acolo. Ea mi-a şoptit la ureche un lucru care m-a salvat, mi-a spus că o să mă creadă fără bun
simţ dacă nici acum nu îi răspund la salut. Aşa că am tras aer în piept şi i-am răspuns. Atunci m-a
invitat să i-au loc la masa cu ei. Prietena mea s-a aşezat lângă el ... în acel moment eram atât de
nervoasă încât voiam să plec, dar nu puteam da cu piciorul la ocazia de a-l cunoaşte mai bine. Mă
uitam la ea foarte insistent, dar fără niciun rezultat ... nu se simţea. Era o agonie ... să stau şi să
privesc cum picioarele lor se atingeau “neintenţionat” din când în când. Eram furioasă ... ei se simţeau bine şi râdeau, iar eu stăteam şi încercam măcar să zâmbesc, să nu cumva să mă creadă vreo
ciudată. Situaţia era din ce în ce mai tensionata până când se făcuse ora trei fix şi trebuia să mergem fiecare în clasa lui. Atunci băiatul de care eram îndrăgostită a propus să rămânem toată ora la
cantină ... eu clar am fost de acord, ceilalţi nu. Ei au plecat iar eu am rămas singură cu el ... după
ore mi-a propus să mergem într-un parc din apropiere ... eram în al nouălea cer aşa că am acceptat
şi încercam să fac tot posibilul ca el să nu observe cât eram de entuziasmată. Am aşteptat sfârșitul
orelor şi am plecat. Ajunşi în parc, ne-am aşezat pe o bancă veche, de culoare vişinie. De fapt nici
nu mai era vişinie, din cauza vechimii vopseaua se decolorase pe margini. Ne uitam la un copil
foarte amuzant - micuţul încerca să meargă cu bicicleta pentru prima dată fără roţi ajutătoare, dar
la fiecare doi metri cădea... stătea zece secunde pe jos, nu plângea, se ridica şi încerca iar... până
când a reuşit să meargă cu acea bicicletă, mai mare decât el, zece metri, nici măcar nu ajungea
bine la pedale ... Dar să revenim ... după plecarea copiluiui, el îmi povestea câte ceva despre sora
lui, iar la un moment dat se opreşte, mă priveşte adânc în ochi, îmi pune mâna tandru pe umăr, cu
cealaltă mână îmi mângâie părul, se apropie din ce în ce mai tare de mine, pe măsură ce se apropia
inima îmi bătea tot mai repede şi mă săruta, atunci am îndrăznit să îi ating umărul, a urmat încă
un sărut, după care o îmbrăţişare ... atunci mi-am dat seama că el este “alesul”.

Nu pot descrie acel sentiment. Acel unic moment de aromonie este superb. Îmi pare rău, dar
am pierdut iar noţiunea timpului şi ar trebui să merg la culcare....


Mara

Ora de poezie

CAMERA 101
Mihai Pivniceru
ajuns în holul hotelului a cerut cheia de la camera sa
ultima ușă pe stânga
vopsea peste vopsea aceeași culoare în fiecare an
cu fiecare cameră eliberată cineva se așeza pe scaun și
privea
liniștea trecea din cărămidă în cărămidă
înfășurată în covoare groase de persia
ori de câte ori avea o problema cu legăturile dintre
evenimente
deschidea această cameră
ca pe o burtă de pește
și rămânea o vreme dincolo de pereții ei
era cea mai buna ocazie de a cerceta exteriorul din
interior
prin ferestra îngustă pământul se vedea
ca o placentă străpunsă de niște degete uriașe
ca un scâncet mecanic sub coaja vișinului

Ora de poezie
şarpele boa când e flămând îşi răsuceşte de două ori
capul în direcţia victimei
ca de obicei cele mai importante treburi încep fără tine
le descoperi pe parcurs când îți trec printre picioare
sau ți se urcă pe umeri
trebuie până la urmă să le bagi în seamă
apoi să le iei cu tine
așa începuse și ziua aceasta
copilul trăgea lucrurile din debara
și le închidea în sertarul alb
sfinții lui erau acum pantofi de iarnă și umerașe
mănuși de baseball
albume de familie
povestea se apropia de sfârșit
ceaţa roşie de la începutul ei și-a luat prin
surprindere chiar și autorul obişnuit să fie citit numai în picioare
cu pixul ros de unghiile inegale bătea inconștient tacul
în lemnul vechi
o dâră albastră se prelingea pe diagonala hârtiei
semn că se anunța ceva important în ultimul capitol
ULTIMUL CAPITOL...
autorul când este nemulțumit de cititorii săi se aşează
în fund pe linia de cale ferată și se gândește la problema sa
astăzi însă nu-i trecea nici un peşte prin ochi
limpezi şi trişti ei refuzau să se lege de degete de parcă
cineva i-ar fi înlocuit brațele cu două mâini lungi de apă
după ultima bornă se face un gol mare
acolo cad întâmplările pe care nu le mai revendică nimeni

Pagini de Istorie

S

- FRAGMENTE ȘI SINTEZE ISTORICE -

unt trei
obiecte mici
și străvechi
de lut descoperite în
Transilvania în localitatea Tărtăria din județul
Alba, între Alba Iulia și
Orăștie, de către cercetătorul clujean Nicolae
Vlassa.
Două sunt găurite și
sunt acoperite cu semne
iar a treia folosește o
modalitate de scris pur
pictografică, respectiv
reprezentarea stilizată a unui animal
(capră), un simbol
vegetal și un altul
neclar. Cea de
formă discoidală, cuprinde
patru grupuri
de semne,
despărțite prin
linii. Este considerată ca fiind
cea mai apropiată de
o scriere adevărată. O
bună parte din semnele
conținute pe ea se regăsesc în literele conținute
în inscripțiile arhaice
grecești (dar și la scrierile feniciană, etruscă,
veche italică, iberică).
eși legendele pun
inventarea
scrisului pe seama atlantilor sau a altor civilizații

D

ipotetice pierdute in
negura istoriei, până in
urma cu câteva decenii era un fapt general
acceptat, acela că sumerienii au fost cei care
au pus bazele scrierii.
Descoperirea in anii ’60
a tăblițelor de la Tărtăria
avea insă să schimbe
ordinea cronologică
a apariției limbajului
scris și însăși localizarea

în acest fel. Cea dreptunghiulară cu gaură,
prezintă semne care pot
fi găsite în majoritatea
lor în alfabetele Anatoliene. Cea rotundă,
exceptând trei semne
cu aspect de ideograme
care au o discuție separată, prezintă semne
care în majoritatea lor
se regăsesc în alfabetele
arhaice grecești (dar nu
numai).

N

leagănului in care a luat
naștere prima civilizație
a lumii.
ăblița
dreptunghiulară
cu semne pictografice
nu întâmpină absolut
nici un obstacol pentru
a transmite un mesaj

T

icolae
Vlassa a
luat în
considerare
ipoteza
conform
căreia și
tăblițele de
la Tărtăria
ar fi vestigii
ale unei scrieri
străvechi legate
de scrierea sumeriană.
Tăblițele de la Tărtăria ar fi însă mai vechi
cu un mileniu decât
monumentele scrierii
sumeriene, fiind datate din prima jumătate
a mileniului IV î.Hr.
Astfel, dacă se admite că
ele reprezintă într-adevăr scrieri, Tăblițele de

la Tărtăria sunt cele mai
vechi scrieri din lume
găsite până-n prezent.
Cele trei tăblițe de la
Tărtăria au fost datate
indirect, căci din cauza
conținutului prea mic
de carbon, nu mai pot
fi datate niciodată cu
radiocarbon.
rticolele
scrise de Nicolae Vlassa
după această descoperire
nu prezintă clar situația
stratigrafică a tăblițelor
și nu există o reproducere a complexului
arheologic în care au fost
descoperite tăblițele.
Nicolae Vlassa nu a
fost prezent pe șantierul
arheologic de la Tărtăria Gura Luncii în
momentul descoperirii
tăblițelor, descoperirea
fiind făcută cu puțin
înainte de încheierea
programului de lucru.
De asemenea tratamentul la care au fost
supuse piesele nu este
menționat în raportul
preliminar de săpătură și nu există schițe și
fotografii ale pieselor
din care să reiasă poziția
lor exactă în momentul
descoperirii. Schițele
relativ la poziționarea
gropii ritualice nu sunt

A

bine făcute, de fapt nu
ne putem baza pe ele. De
asemenea este cunoscut
faptul ca N. Vlassa nu a
putut fi găsit ore în șir
imediat după momentul
descoperirii, de fapt a
fost de găsit doar a doua
zi. Apoi este cunoscut
faptul că era reticent
sau chiar refuza discuții
cu colegii sau prietenii
apropiați asupra amănuntelor descoperirii.
A declarat un număr
variabil de artefacte (mai
mic) decât au fost în
realitate.
Majoritatea arheologilor si istoricilor au
aproximat elaborarea
tăblițelor in jurul anului
5500 î.H., conferindu-le
o vechime de peste 7 000
de ani. Astfel, un simplu
calcul matematic împinge inventarea limbajului
scris cu mai bine de un
mileniu decat se credea
initial și schimba total si
locul de naștere al aces-

tuia, din Mesopotamia
in bazinul Dunării.
ste posibil ca
o civilizație
să se fi format in zona balcanică
cu un mileniu înaintea
altora, mult mai celebre
si puternice, cum ar fi
cele din Sumer si Egipt.
De mai bine de jumătate
de secol, tăblițele de la
Tărtăria si simbolurile
pe care le poartă sunt
in centrul dezbaterii cu
privire la “incubatoarele” spațiale si temporale
ale scrisului si la primele
lăcasuri ale civilizației
europene.
pinia generală este
că formele
acestea de scriere nu
puteau apărea izolat,
ci puteau fi dezvoltate
numai in cadrul unei
culturi puternice și larg
răspandite, prin urmare,
dezlegarea tainei celor
trei tăblițe ar putea fi

E

O

oferită doar de studierea intregului complex
Turdaș-Vincă, de care
este legat si Tărtăria.
Totemurile prezente
pe tăblițe nu numai că
se aseamană izbitor cu
cele sumeriene, dar sunt
aranjate și in aceeași
succesiune. Coincidenta grafică a semnelor
putea fi întâmplătoare
însă succesiunea lor nu.
O serie de observații
indică o origine comună
a concepțiilor religioase din zona Tărtăria și

Djemdet-Nasra. Scrierea
de pe tăblițe este ideografică, la fel ca si cea
sumeriană, neexistand
înca semne silabice și
indici gramaticali, iar
numele zeului Usmu este
reprezentat la fel ca la
sumerieni.
nterpretarea tăbliței
rotunde indică
faptul că aceasta
conține informații scurte
asupra ritualului uciderii
si arderii unui sacerdot.
Georgian Ciungu, 12D

I

2014-ANUL BRÂNCOVEANU

A

(FRAGMENTE ȘI SINTEZE ISTORICE)

nul 2014 a fost declarat Anul Brâncoveanu, pentru a comemora 300 de ani de la martiriul
Brâncovenilor.
La 15 august 1714, Domnitorul Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai
săi-Constantin, Ștefan, Radu și Matei- și Ianache Văcărescu, sfetnicul și ginerele domnitorului, au fost uciși, prin decapitare la Istambul. Dacă ar fi renunțat la credința creștină,
cei șase martiri ar fi putut scăpa de pedeapsă. Era 15 august: onomastica Doamnei Marica,
soția domnitorului, ziua de naștere a Domnitoului (60 de ani), Adormirea Maicii Domnului, mare sărbătoare creștină..
Pentru sacrificiul lor, la 20 iunie 1992, Biserica Ortodoxă Română i-a inclus în calendar sub numele de
Sfinții Mucenici Brâncoveni și a stabilit ca zi de prăznuire 16 august. La 29 octombrie 2012, Sfântul Sinod
al B.O.R. a aprobat ca anul 2014 să fie declarat Anul omagial euharistic și Anul comemorativ al Sfinților
Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română.

Sursele istoriei ne arată că unul din pleiada domnitorilor Țării Românești care au avut o contribuție
deosebită la dezvoltarea culturii, economiei și strategiei militare a fost Constantin Brâncoveanu.
Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni, într-o veche familie boirească. Era fiul lui
Matei Brâncoveanu şi al Stancăi, sora domnitorului Șerban Cantacuzino. Rămânând orfan de tată la vârsta
de un an, a fost crescut de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino, care i-a oferit o educație aleasă pentru acele vremuri, învățând, printre altele, greacă, latină şi slavonă. În vremea sa au avut loc intense
acțiuni politice și diplomatice pentru stăvilirea expansiunii țariste și otomane în Europa de S-E. Folosind o
politică abilă, s-a mențiunt 26 de ani la domnie.

Dintre toți domnitorii Țării Românești niciunul nu a spirijint și prețuit într-o asemenea măsură
cultura ca domnitorul Constantin Brâncoveanu. Întreaga sa activitate a îmbrăcat dintre cele mai diverse
aspecte: înființări de școli și tipografii, ridicări de palate și culte bisericești, contribuții la răspândirea cuvântului tipărit în afara granițelor.

Cea mai importantă instituție școlară care a funcționat în timpul lui Constantin Brâncoveanu a fost,
fără îndoială, Academia de la Sf. Sava, înființată în 1695, din a cărei evoluție a rezultat Universitatea din
Bucureşti.


Constantin Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania. S-a înconjurat de personalități de cultură din țară şi străinătate, susținând
financiar și diplomatic pregătirea tinerei generații de cadre în şcolile europene.
Domnitorul a fost unul dintre cei mai mari ctitori de biserici și mănăstiri din Țările Române. A ridicat multe biserici în Țara Românească, în Transilvania, ca și în afara Țărilor Române. Iată doar câteva
dintre ele: bisericile de la Potlogi, Mogoșoaia, Brâncoveni, Râmnicu-Sărat, Sf. Gheorghe Cel Nou din
București, lăcașurile de la Făgăraş și Ocna Sibiului.

Arta și cultura Țării Românești din timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu s-au caracterizat prin diversitate, printr-un grad înalt de realizare, ele au avut ca punct de plecare tradiția locală pe
care s-au altoit elementele străine într-un
tot unitar, tot care a primit denumirea de
epocă și stil brâncovenesc.

La viața creştina exemplară ca cea
a lui Constantin Brâncoveanu nu se putea
decât o moarte creștină exemplară.

În Miercurea Mare a anului 1714 a
sosit la București Mustafa Aga care a pus pe
umerii voievodului năframa de mătase neagră, semnul mazilirii. A urmat sigilarea vistieriei şi în cele din urmă jefuirea de averea
sa. În Vinerea Mare, Brâncovenii îşi încep
calvarul, în drumul lor spre Istanbul.
La Istanbul, Brâncoveanu și cei patru fii
ai săi, împreună cu sfetnicul Ianache, sunt
închiși în subteranele închisorii Edicule.
Din aprilie și până în iulie, Brâncovenii au
fost supuși la cele mai inimaginabile torturi,
otomanii căutând să afle unde își țin restul averilor. Muftiul otoman îi propune grațierea cu condiția ca
fostul domn să se lepede de Hristos și să treacă la islamism. Evident, Brâncoveanu a refuzat. Este închis
din nou și iarăşi torturat.

Văzând că nu mai scot nimic de la ei, otomanii i-au hotărât pieirea. În ziua de 15 august, de
praznicul Adormirii Maicii Domnului,
în ziua când doamna sa Maria își sărbătorea onomastica, iar voievodul împlinea 60 de ani, a fost scos împreună
cu cei patru fii și sfetnicul său numai în
cămăşi și desculți, escortați la locul de
execuție din vecinătatea seraiului.
Execuția a durat puțin. Li s-au
scos căciulile de pe cap, iar sultanul
i-a mustrat, făcându-i haini. Înainte de
execuție, au fost întrebați dacă vor să
treacă la mahomedanism.
“Fiii mei, iată, toate avuțiile le-am
pierdut. Să nu ne pierdem și sufletele!
Stați tari,  bărbătește, dragii mei, și nu
băgați seama la moarte. Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat
pentru noi și cu ce moarte de ocară a
murit! Credeți tare în aceasta și nu vă

mișcați din credința ortodoxă pentru viaţa și lumea aceasta! Aduceţi-vă aminte de Sfântul Pavel, ce zice:
că nici sabie, nici îmbulzeală, nici moarte, nici orice altceva nu-l va despărţi de Hristos; că nu sunt vrednice muncile și nevoile acestea de aici față de cele spre mărirea pe care o va da Hristos. Acuma dară, o
dulcii mei fii, cu sângele nostru să spălăm păcatele noastre”.

S-a început cu sfetnicul Ianache. Au căzut pe rând capetele fiilor Constantin, Ștefan și Radu.
Teribila priveliște era pentru bătrânul lor tată o mai mare suferință decât propria sa moarte.
Când a venit rândul lui Matei, feciorul cel mic de numai 12 ani, sub puternica impresie a cumplitei tragedii, s-a pierdut cu firea și, omeneasca frică de moarte, l-a făcut să se arunce la picioarele padișahului,
cerând disperat să fie lăsat în viață, promițând în schimb că va trece la mahomedanism. Pentru bătrânul
tată, după cele trei morți trupești ale fiilor mai mari, o și mai teribilă moarte părea că avea să se împlinească, prin pierderea sufletului celui mic.


Vorbele bătrânului Brâncoveanu au dat însă materialitate harului Duhului Sfânt care era deasupra lor și au avut efectul așteptat asupra copilului: “Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-și
piardă credința. Dacă este cu putința, să mori de o mie de ori, decât să-ți lepezi credința strămoșească
pentru a trăi câțiva ani mai mulți pe pământ”. Atunci copilul s-a întărit și, întinzându-și liniștit gâtul pe
butuc, a zis călăului: “Vreau să mor creștin. Lovește!”

Trupurile sunt aruncate în apele Bosforului, iar capetele purtate în suliți pe ulițele Istanbulului
și expuse la prima poartă a seraiului. Trupurile au fost pescuite de creștini și înmormântate la mănăstirea din insula Halki pe care domnitorul o rectitorise. Mai târziu, d-na Maria a adus trupul în țară și
l-a înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitorie a domnului. L-a inscripţionat
însă pe candela de deasupra mormântului. Lespedea nu a fost inscripționată, pentru a nu a afla turcii
că trupul a fost adus în țară, însă văduva domnului a inscripţionat numele Constatin Brâncoveanu în
caractere chirilice pe candela de argint, inscripție redescoperită în 1914.
Gheorma Andreea Cristina, 11 D


În data de 14 mai 2014 liceul
nostru a găzduit o acţiune cu tema
“Ziua Brâncoveanu” care a fost organizată de doamna bibliotecară în
cadrul generos al bibliotecii şcoli.

Alături de elevii participanţi la
acţiune, au mai fost invitaţi și bibliotecari de la şcolile generale şi alte
unități din învățământul preuniversitar al sectorului 2. Elevi au susţinut
o lucrare despre viaţa domnitorului
Constantin Bracoveanu şi, totodată,
au prezentat şi revista şcolii - „Dosarele Xenopol”.

ZIUA
BRÂNCOVEANU



Fleepit Digital © 2020