Nr. 1 / 2004 Redactor şef: Ciubotariu Ionela Colectivul de redacţie: Moise Irina-Gabriela Georgian Daniela Ţîrcomnicu Maria Buradel Andreea Tănăsescu Ioana Piedemonte Andrei Profesori coordonatori: prof. Iacoban Mihaela prof. Burcea Rodica prof. Sofronie Mariana prof. Ibrion Liana Fotoredactori: Moise Irina-Gabriela Corectare şi tehnoredactare: prof. Ibrion Liana Adresa: Colegiul Economic „A.D. Xenopol”, Strada Traian, nr. 165, Sector 2, Bucureşti Tel. 021/3205719, webpage: http://www.colegiulxenopol.ro/ , email: colegiulxenopol@yahoo.com
Invitaţie Această revistă se vrea a fi o chemare, de fapt o invitaţie adresată tuturor cititorilor şi în special elevilor Colegiului Economic „A.D. Xenopol”. Nu vi se pare câteodată că sufletul vostru are nevoie de o anumită „terapie” specială, care să-i ofere emoţii hrănitoare, bucurii şi răspunsuri la întrebări profunde, de natură existenţială? Iată, vă prezentăm „Dosarele Xenopol”. Consideraţi revista noastră o posibilitate pentru a afla gânduri şi impresii ale colegilor şi profesorilor, simţăminte încă nemărturisite, dar tulburătoare ale unor „tinere condeie”, „taine” ale ştiinţei, culturii, şi literaturii, trecutul, prezentul, şi viitorul şcolii în care învăţaţi. Dacă vă interesează performanţele deosebite ale colegilor noştri şi care sunt cele mai reprezentative preocupări, pasiuni si activităţi în care sunt implicaţi, vă oferim paginile revistei noastre „Dosarele Xenopol”. Citiţi-o cu interes şi înţelegere! Redacţia „E mai bine să încerci ceva decât să nu faci nimic” Andre Maurois 3
Colegiul Economic „A.D. Xenopol” Personalitatea lui A.D. Xenopol Alexandru Dimitrie Xenopol (n. la 24 martie 1847 la Iaşi - d. 27 februarie 1920, Bucureşti) a fost un renumit academician, istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog şi scriitor român. Alexandru Dimitrie Xenopol este autorul primei mari sinteze a istoriei românilor, filozof al istoriei de talie mondială, fiind considerat cel mai mare istoric român, după Nicolae Iorga. Iată ce spunea chiar Alexandru Dimitrie Xenopol: „Sunt născut în 23 Martie 1847 în Iaşi, in mahalaua Păcurari, în nişte case de zestre ale mamei mele... Tatăl meu, Dimitrie Xenopol, se trăgea din o veche familie anglosaxonă, după tată Brunswick, după mamă Smith. El a rătăcit, în tinereţe, în urma unei dureri sufleteşti, prin Suedia, pe mare până la Constantinopole, de unde venise la Galaţi. Aici fu botezat de colonelul Schelety, tatăl generalului Carol Scheleti, care-i dădu numele de Dimitrie şi-i schimbă tot odată şi familia din Brunswick în Xenopol, adică „fiul străinului”.” (A.D. Xenopol, Istoria ideilor mele.) După absolvirea liceului în oraşul natal, şi-a completat studiile universitare de filosofie, drept şi istorie (1867 - 1871), culminând cu obţinerea doctoratului în drept la Berlin şi a celui în filosofie la Giessen, în acelaşi an, 1871. În ambele sale lucrări de susţinere a disertaţiei de doctor, Alexandru Xenopol a 4 fost un adept al modelelor de drept, filozofice şi istorice propuse de savanţii germani. Reîntors în ţară, Alexandru D. Xenopol a intrat în magistratură, fiind în 1872, primprocuror al Tribunalului din Iaşi. În 1878, a obţinut, prin concurs, Catedra de istorie a românilor, la Universitatea din Iaşi, urmând ca din 1883 să renunţe la magistratură integrându-se total, având preocupări intelectuale multiple, ca profesor, cercetător, editor şi istoric, în viaţa Universităţii din Iaşi. În anul 1891 a obţinut, tot prin concurs, şi Catedra de istorie universală, la aceeaşi Universitate, devenind astfel unul dintre acei intelectuali de forţă, capabili de a susţine multiple cariere intelectuale. În calitatea sa de istoric, filozof al istoriei, economist, literat, pedagog, jurist, sociolog, profesor, pedagog, Alexandru D. Xenopol a fost ales în 1893 membru titular al Academiei Române. Între 1898 - 1901 a devenit rector al Universităţii din Iaşi. Ca om de ştiinţă, cu deosebire pentru meritele sale excepţionale în domeniul istoriei, începând cu anul 1900, Xenopol a devenit membru de onoare al Societăţii de Arheologie din Bruxelles, apoi a primit acelaşi titlu de la Societatea Academică din Cernăuţi, în 1901, a fost ales membru al Institutului Internaţional de Sociologie (1903) şi, respectiv, membru titular al Academiei de ştiinţe Morale şi Politice din Paris (1914) şi vicepreşedinte al Societăţii de Sociologie din Paris (1916). S-a aflat întotdeauna într-un fertil dialog cu învăţaţii renumiţi ai Europei, prin intermediul forurilor ştiinţifice istorice, care i-au acordat adeseori premii de excelenţă, alături de Academia Română. A murit la 27 februarie 1920 în Bucureşti, unde se mutase din anul 1915. In virtutea acestei activităţi vaste şi a personalităţii sale complexe, Xenopol, a constituit un model de veritabil intelectual pentru întreaga societate românească. Drept urmare şi liceul nostru îi poartă cu onoare si respect numele, iar noi, elevii, încercăm prin toată activitatea si rezultatele noastre sa fim demni de acest model. Astfel documentele arhivistice din veacul trecut ne confirmă că la 28 noiembrie 1864, în baza „Legii generale a instrucţiunilor publice”, a început să funcţioneze în Bucureşti prima şcoală comercială elementară. După câţiva ani de la înfiinţare, ea devine Şcoala comercială de gradul II
practice a elevilor, astfel încât aceasta să „posede la absolvire” aptitudinile profesionale necesare spre a deveni în societate „mari comercianţi şi industriaşi” , cu un dezvoltat simţ de orientare şi iniţiativa în domeniul comerţului intern şi extern. Dar în acest context era nevoie de oameni care să cunoască activităţile specific legate de o bună circulaţie a mărfurilor, adică aşa numiţii “impiegati comerciali”. Înţelegând însemnătatea învăţământului economic şi mai ales ceea ce îi lipsea, ministrul comerţului P.P. Carp, prin legea promulgată la 9 aprilie 1893, obţine înfiinţarea în oraşele Iaşi şi Bucureşti unor şcoli comerciale de gradul I (inferioare), cu trei ani de studiu, menite să pregătească „impiegati comerciali” de care se simţea nevoie. Acest tip de şcoală ia fiinţă în Bucureşti în 1894. Primul director al şcolii, N. Idieru, un destoinic şi inimos profesor, s-a adresat „Primăriei Comunei Bucureşti” şi Camerei de comerţ, pentru a obţine un local adecvat pentru şcoală. În urma acestei intervenţii, la 20 martie 1895, s-a obţinut hotărârea prin care Primăria a destinat pentru „Şcoala comercială de gradul I” , clădirea din strada Traian, nr. 157. La 18 septembrie 1895, s-au deschis în cadrul festiv, cursurile Şcolii comerciale de gradul I din Bucureşti. Clădirea dispune de 5 săli mari pentru cursuri, camera pentru secretariat, cancelaria profesorilor, încăperi pentru laborator si bibliotecă. La 1 septembrie 1928, Şcolii comerciale inferioare, i se adaugă cursul superior, devenind astfel Şcoala comercială, superioară şi inferioară nr. 3. În anul şcolar 1933-1934, conducerea şcolii face demersuri la Ministerul Instrucţiunei, pentru a schimba antetul şcolii şi astfel, Şcoala comercială nr. 3 devine „Şcoala comercială Marele Voievod Mihai”. Parcurgând o numeroasă pleiada de profesori, putem observa marele număr de personalităţi care s-au remarcat în mod strălucit în diverse domenii ale ştiinţei româneşti. La 1 septembrie 1936, Şcoala comercială superioară şi inferioară de comerţ “Marele Voievod Mihai”, se transformă în Liceul comercial “Marele Voievod Mihai”. De la 1 aprilie 1942 până la 30 decembrie 1947, şcoala s-a intitulat Liceul comercial “Regele Mihai I”, cu sediul în strada Traian, nr. 165. În anul 1948, după instaurarea regimului comunist, şcoala, ca de altfel toate instituţiile statului, au fost puse pe alte baze, menite să răspundă principiilor noii ideologii. Începând cu programa şcolară, întregul învăţământ a fost supus unui rapid proces de transformare, suferind numeroase reorganizări, restructurări şi reorientări. Din luna octombrie 1948, Liceul comercial a devenit “Şcoala medie tehnică de administraţie economică”. Începând cu anul şcolar 1966-1967 au luat fiinţă liceele de specialitate, printre care se numără şi liceele economice. Din anul 1977-1978, liceul se va numi „Liceul economic şi de drept administrativ nr. 3”, cu profil economic şi de comerţ la treapta I, şi cu profil de contabilitate şi comerţ la treapta a II-a. Din anul 1990, liceul se numeşte Grupul şcolar economic administrativ şi de servicii “A.D. Xenopol”. Formele de învăţământ sunt: liceu curs de zi şi seral şi şcoala postliceală. Itinerariul de formare oferit de Colegiul economic “A.D Xenopol” (antetul actual) urmăreşte filiera tehnologică profilul servicii, asigurând specializările–tehnician în activităţi financiare şi comerciale şi tehnician în turism. Şcoala postliceală asigură o formare în domeniul economic cu specializările: asistent de gestiune şi agent vamal. Pregătirea viitorilor economişti este asigurată atât de ţinuta profesională a personalului didactic şi didactic auxiliar cât şi de calitatea bazei materiale. Clădirea care adăposteşte întreaga activitate face parte din patrimoniul de istorie şi arhitectură al capitalei. Eleganţa arhitecturală a construcţiei de acum un secol se armonizează cu îmbunătăţirile şi elementele de modernitate. Tănăsescu Ioana, clasa a XI-a G 5 Pagini de istorie Dosarele Xenopol – nr. 1/2014
Colegiul Economic „A.D. Xenopol” 1 Decembrie - Ziua naţională a României Carol I – Regele României Ziua naţională a României a fost între 1866-1947 ziua de 10 mai, apoi, între 19481989 ziua de 23 august. Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică în România. Opoziţia anticomunistă din România, a pledat în 1990 pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare naţională, fapt consemnat în stenogramele dezbaterilor parlamentare. Prinţul Carol de HohenzollernSigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, tot el a proclamat în faţa parlamentului independenţa de stat a României. În data de 14 martie / 26 martie 1881 camerele reunite ale parlamentului au votat transformarea ţării din principat în Regatul României. Pentru a marca evenimentul, ziua naţională sărbătorită pe 10 mai 1881 a fost una din cele mai spectaculoase serbări din istoria României. După abdicarea forţată a regelui Mihai I în data de 30 decembrie 1947, Camera Deputaţilor a adoptat legea nr. 363 din 1947, 6 prin care a proclamat Republica Populară Română. Ziua de 23 august a fost adoptată drept sărbătoare de stat, sub numele de ziua insurecţiei armate antifasciste, începutul revoluţiei populare în România, cu referire la întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste şi arestarea guvernului condus de Ion Antonescu în anul 1944. În anul 1990, după revoluţia anticomunistă din 1989, parlamentul dominat de FSN a refuzat propunerea venită din partea opoziţiei, de a adopta ziua de 22 decembrie drept sărbătoare naţională a României. Pe fondul confruntărilor interetnice de la Târgu Mureş din martie 1990 Şi a mineriadei din 1315 iunie 1990, Parlamentul României a adoptat la 31 iulie 1990 legea nr. 10 din 1990, prin care a fost abrogată Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 903 din 18 august 1949 privind declararea zilei de 23 august ca sărbătoare naţională şi a proclamat în locul ei ziua de 1 decembrie drept sărbătoare naţională. Legea 10 din 1990 nu precizează semnificaţia sau motivul alegerii zilei de 1 decembrie drept zi naţională a României. Legea adoptată în 1990 de Parlamentul dominat de FSN şi promulgată de Ion Iliescu a avut în vedere pe de o parte combaterea simpatiilor legate de tradiţia monarhică a României, cu sărbătoarea naţională istorică pe 10 mai, dar şi contracararea solicitării opoziţiei anticomuniste, de adoptare a zilei de 22 decembrie drept sărbătoare naţională.
România în 1918, respectiv la Proclamaţia de la Alba Iulia, care a avut loc la 1 decembrie 1918. Alegerea acestei zile ca sărbătoare naţională a României a fost văzută drept un afront adus minorităţii maghiare din România, pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică. Prima zi naţională de 1 decembrie, ale cărei festivităţi centrale s-au desfăşurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de polariza- re politică, discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci al opoziţiei anticomuniste, fiind întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli. Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului liderului opoziţiei, ceea ce l-a făcut pe preşedintele Iliescu să-i dea un semn cu mâna pentru ca să înceteze, gest filmat şi difuzat pe larg de mass-media. Istoricul Neagu Djuvara a arătat într-un interviu acordat TVR în anul 2011 că alegerea zilei de 1 decembrie de către regimul Iliescu a fost una conjuncturală, explicând că la 1 decembrie 1918 a avut loc doar unirea Transilvaniei şi a Banatului cu România, pe când celelalte provincii istorice, respectiv Basarabia şi Bucovina, au fost unite la date diferite. Simiciuc Maria-Iuliana, clasa a XII-a D Unirea de la 1 Decembrie 1918 Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 decembrie a devenit după evenimentele din decembrie 1989 Ziua Naţională a României. Pentru noi, românii, anul 1918 a fost un an providenţial. La 27 martie 1918 Basarabia – lacrima neamului românesc – revenea la Patria mamă; la 28 noiembrie 1918 era rândul Bucovinei, pentru ca la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia să se realizeze unul din visele seculare ale naţiunii române, desăvârşirea statului naţional unitar român, prin unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. Alba Iulia, mân- drul oraş transilvănean, mai fusese martora unor evenimente de seamă ale istoriei şi culturii române. Aici, realizase Mihai Viteazul la 21 oct. 1599 prima unire politică a celor trei ţări româneşti. Tot aici a apărut la 20 ian.1648, Noul Testament de la Bălgrad al mitropolitului Simion Ştefan. La Alba Iulia au suferit martiriul la 28 febr.1785 Horia şi Cloşca. Tot aici, vor fi încoronaţi la 15 oct.1922, Regele Ferdinand şi Regina Maria, ca primii suverani ai României. “ România nu poate fi întreagă fără Ardeal, zice Nicolae Titulescu. România nu poate fi mare fără jertfă. Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e şcoala care i-a făurit neamul…e scânteia care aprinde energia…e întristarea care îndepărtează vrăşmaşul, e viaţa care cheamă viaţa”. (Nicolae Titulescu, Pledoarii pentru pace, Bucureşti,1996) 7 Pagini de istorie Dosarele Xenopol – nr. 1/2014
Colegiul Economic „A.D. Xenopol” Iată care era situaţia politică în acea vreme: în toamna anului 1918, Monarhia Austro-Ungară se destramă ca stat, datorită crizei celor patru ani de război, înrăutăţirii situaţiei economice şi mai ales, a ridicării naţiunii din dubla monarhie, între care şi românii din Transilvania. Între oct.-nov. 1918 au luat fiinţă în Transilvania şi Banat Consiliile Naţionale Româneşti, iar la 30 oct.1918 s-a constituit la Arad, Consiliul Naţional Român, ca unic for care reprezenta voinţa poporului român. Sub conducerea lui, s-a intensificat lupta pentru unirea cu ţara. Slujitorii Bisericii Româneşti – episcopi, vicari, consilieri, profesori de teologie şi preoţi de parohie s-au aflat în primele rânduri ale luptătorilor pentru unitate. De exemplu: la Sibiu s-au remarcat profesorii teologi Nicolae Bălan (viitor mitropolit) şi Silviu Dragomir; la Caransebeş episcopul Miron Cristea, protopopul Andrei Ghidiu, teologul Petre Barbu sau secretarul eparhial Cornel Corneanu; la Oradea vicarul Roman Ciorogariu şi secretarul Aurelian Magieru; la Lugoj protopopul Gh.Popovici. Pentru unitate naţională militau şi periodicele vremii: „Telegraful român” (Sibiu), „Biserica şi şcoala” (Arad), „Foaia diacezană” (Caransebeş). Ierarhii români din Transilvania (ortodocşi şi greco-catolici) – ortodocşii Ioan Papp al Aradului, Miron Cristea al Caransebeşului şi greco – catolicii Iuliu Hossu al Gherlei, Demetrie Radu al Oradiei şi Valeriu Frenţiu al Lugojului au semnat o „Declaraţie de adeziune” la Consiliul Naţional Român, prin care-l recunoşteau „ca singurul conducător politic al naţiunii române”. Acest act a avut un ecou pozitiv în rândul clerului şi credincioşilor celor două Biserici surori. Duminică, 1 decembrie 1918 a avut loc la Alba Iulia, Adunarea Naţională care a decis Unirea cu România. Erau prezenţi 1228 deputaţi şi delegaţi oficiali, alături de o sută de mii de români veniţi din toate părţile unde se vorbea româneşte, de la Maramureş la Dunărea Bănăţeană, din Ţara Bârsei până-n cea a Crişurilor. Între cei prezenţi se aflau – din par- 8 tea Bisericii – cei cinci episcopi, patru vicari, zece delegaţi ai consistoriilor ortodoxe şi greco – catolice, 129 protopopi, câte un reprezentant al fiecărui Institut Teologic şi câte doi ai studenţilor teologi, alături de numeroşi preoţi şi învăţători ai şcolilor confesionale. S– a început prin slujbe urmate de Te Deum în Biserică, după care delegaţii s-au reunit în sala Cercului Militar sub preşedinţia lui Cicio Pop. În biroul adunării au fost aleşi trei preşedinţi: George Pop de Băseşti, episcopul ortodox Ioan Papp şi episcopul greco – catolic Demetrie Radu. Raportul principal a fost prezentat de Vasile Goldiş (ortodox) care a citit şi proiectul rezoluţiei, devenit Hotărâre de unire a Transilvaniei cu România: „ Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 1 dec. 1918, decretează Unirea acestor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România”. Goldiş şi-a încheiat raportul cu cuvintele: „legătura sfântă a celor 14 milioane de români ne îndreptăţeşte azi să zicem Trăiască România Mare!”. Ultimul orator a fost Iuliu Maniu (greco - catolic), care a vorbit în numele Partidului Naţional Român : „… Unirea tuturor românilor într-un singur Regat şi într-un nedespărţit stat este nu numai un ideal sfânt, ci şi un drept inalienabil al nostru în baza fiinţei noastre naţionale şi unitare…. Noi, românii din Transilvania şi Ungaria suntem în drept şi avem datoria să pretindem această Unire pentru că aici a fost leagănul românismului”. Episcopul Miron Cristea al Caransebeşului a spus : „ Nu ne putem gândi astăzi la altceva decât la aceea ce au hotărât şi au făcut fraţii din Basarabia şi Bucovina, adică la unirea cu scumpa noastră România, alipindu-i întreg pământul strămoşesc.” La 2 dec. 1918, Marele Sfat Naţional a ales Consiliul dirigent, iar la 14 dec. o delegaţie alcătuită din Vasile Goldiş, Al. Vaida Voievod şi episcopii Cristea şi Hossu au prezentat la Bucureşti, Regelui Ferdinand actul Unirii Transilvaniei cu România. Atestarea hotărârii istorice de la 1 dec. 1918 a fost făcută prin decretul regal din 29 ian. 1919. La începutul anului 1919 în Banat s-a constituit „ Liga Bănăţeană” condusă de diaconul ortodox Avram Imbroane, cu scopul de a informa opinia publică despre drepturile românilor din acest teritoriu. Stan Mircea-Stefan, clasa a IX-a A
Dosarele Xenopol – nr. 1/2014 Centrul de proiecte şi programe educaţionale şi sportive pentru copii şi tineret Bucureşti Ce este Centrul de proiecte şi programe educaţionale şi sportive pentru copii şi tineret Bucureşti? Este un serviciu public, organizat ca instituţie publică de interes local al Municipiului Bucureşti, cu personalitate juridică, finanţată din bugetul propriu al Municipiului Bucureşti. Obiectivele acestui Centru sunt: pregătirea extracurriculară şi dezvoltarea unor aptitudini şi abilităţi în cadrul unor proiecte şi programe adresate segmentului de vârstă 626 de ani; organizarea unor secţiuni de selecţie a stagiilor de formare pentru consilieri şi promotori ai activităţii socio-educative, cultural-artistice, turistice, sportive şi de divertisment, cu scopul implicării afective a tinerilor în programe şi proiecte prin activităţi de voluntariat; încurajarea şi stimularea creativităţii, spiritul întreprinzător şi iniţiativelor tinerilor, venind în întâmpinarea nevoilor comunităţii prin pregătirea tinerei generaţii. PROEDUS are deja încheiate parteneriate cu unităţile şcolare bucureştene, în vederea antrenării unui număr cât mai mare de elevi şi cadre didactice în activităţi socioeducative, sportive, turistice, cultural-artistice şi de divertisment. Recompensează elevii remarcabili prin organizarea taberelor şi excursiilor tematice şi de divertisment la mare şi munte. Contribuie la dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi de exprimare publică la elevi, prin realizarea unui sistem multimedia cu caracter educaţional (şcoala radio, TV şi de presă scrisă), prezentare de evenimente, studio şi produse media realizate de elevi sub îndrumarea experţilor şi a formatorilor în domeniul media. Anul acesta s-a adăugat pe lista liceelor partenere şi colegiul nostru. Datorită acestui parteneriat, o mică parte din elevii liceului, însoţiţi de cadre didactice, au beneficiat de taberele în regim de gratuitate din Grecia Paralia Katerini. Au avut ocazia, alături de alţi elevi activi şi merituoşi ai altor licee, să viziteze anumite locuri turistice, să cunoască obiceiurile şi mâncarea grecilor, să se distreze şi să lege relaţii de prietenie, în final, rămânând cu amintiri frumoase. În luna octombrie, un număr restrâns de copii ai Colegiul Economic „A.D. Xenopol” a beneficiat de excursia de 3 zile la Predeal. În prima seara a fost organizată o petrecere de „Bun venit!” unde s-a dansat şi s-a cântat până la final. A doua zi, trezirea a fost matinală, pentru că imediat după micul-dejun, distracţia a început odată cu startul jocurilor organizate de echipa PROEDUS, precum: “Maţele încurcate”, “De-a v-aţi ascunselea”, “Ghiceşte cine-i personajul !” şi aşa mai departe. După-amiaza s-a încheiat cu o drumeţie spre Susai, admirând peisajul de toamnă pe care aceasta ni l-a oferit. Ziua s-a încheiat cu o petrecere de „Bun rămas!”, dans şi voie bună într-o locaţie pentru tineret. În ultima zi am profitat de vremea frumoasă de octombrie. Fiecare coordonator, alături de grupul său de elevi, a profitat de ultimele ore făcând plimbări prin staţiune. Înaintea îmbarcării, ne-am strâns toţi la autocare şi am făcut cu toţii poza de grup şi apoi fiecare cu cei care au legat prietenii. „Implicarea pentru mine, personal, a însemnat o experienţă foarte frumoasă, din care am avut multe lucruri de învăţat, mai ales ceea ce înseamnă lucru în echipă şi punctualitate. Am cunoscut multe persoane din diferite domenii, cu care am legat relaţii de priete- 9
Fleepit Digital © 2021