VOIAJOR PRINTRE CUVINTE -1-
dreptatea lui şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă” (Matei VI, 33) “Valoarea unui om se măsoară prin binele făcut semenilor săi” -2-
VOIAJOR PRINTRE CUVINTE Colecţia HYPERION Editura GRAI ŞI SUFLET - CULTURA NAŢIONALĂ Bucureşti, 2024 -3-
Corectura: Isabela Jarcu Toate drepturile rezervate Marian Udrescu Editura GRAI ŞI SUFLET CULTURA NAŢIONALĂ Tel: 0723242596 e-mail: editura_graisisuflet@yahoo.com Fondator: Ioan Şerb Director: Iancu Şerb Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României UDRESCU, MARIAN Voiajor printre cuvinte / Marian Udrescu. - Bucureşti : Grai şi Suflet - Cultura Naţională, 2024 ISBN 978-973-7692-79-5 821.135.1 -4-
fost așternute pe aceste pagini de salcâm, muzei mele, Isabela Jarcu. Sper să poți păstra atât în inima ta, cât și pe raftul frumos modelat din sufrageria ta esența supremă a sublimului meu tezaur poetic, ca ori de câte ori mă vei pierde din gândurile tale, să știi că sunt mereu acolo, sus, pe raft, așteptândute într-o carte cu poezii, să-ți pot simți atingerile degetelor pe foaia fină, de hârtie atunci când vei citi. Udrescu Marian -5-
fără de care nu veți putea cânta, dansa sau zâmbi! Arta este asemeni unui ghiveci cu flori: dacă nu este udat și îngrijit la timp, florile din el se usucă și mor. Udrescu Marian -6-
Privesc la poza ta în fiecare dimineață, Privesc un chip parcă de gheată. Un zâmbet gol și trist pe buze ți se-arată. Ai ochi bruni, blajini, dar văd în ei o inimă de dragostensetată. O, chipule, atât de dulce întipărit pe-o foaie de hârtie, Parcă te văd mai viu ca niciodată! Te uiți la mine, iar eu la tine Și aștept să scoți o șoaptă, o slovă de iubire, Dar mă trezesc din visul meu Și văd că nu-i decât culoare... Un chip frumos, strălucitor, Încremenit pe-o coală de hârtie, fără nici pic de viață, fără suflare... Când stelele apar pe cer, să cucerească ziua, Mă uit din nou la poza ta, stăpâna mea, regina mea. Privesc și tac, adorm cu tine, te-mbrățișez la pieptul meu Și mă gândesc mereu, mereu, numai la tine. -7-
Vântule, drăguțule, nu mai alerga! Oprește-te din drumul tău un pic și la fereastra mea! Vreau să iei cu tine sărutul meu, să-l duci... Îți dau și versurile mele toate, scrise pe frunze verzi, de nuci. Culege în calea ta, de vezi, de pe câmpii, de-ajungi, Miresmele de flori stropite cu roua proaspătă, de dimineți! Adună de prin păduri, de treci, ciripit de păsărele Și du-i-le, te rog, fugind mai iute decât gândul, pe toate, iubitei mele! Să nu o părăsești de-ndată ce ajungi! Prin părul ei să templetești! Să îi șoptești fin la ureche că-n fiecare seară la fereastra ei tu te oprești, S-o mângâi lin pe trup, s-o-nviorezi, te rog, pe tine, vântule! Mai spune-i că mi-e dor de ea când stelele se-arată, Mi-e tare dor, căci simt cum inima mă lasă! Noaptea vine, noaptea trece, vântule, tu, care știi, Unde este draga mea? Despre mine, ce-o vorbi? Ți-a spus ea, mă va iubi? -8-
- Oh, ce paradis! Ai mei ochi, dintre nori, privesc, spuse un înger. Ce lume minunată! Tu ai creat-o, stăpân divin, Domnul meu ceresc! Uite ce munți, ce văi și râuri de ape cristaline sălășluiesc acolo! Pe cine-ai pus Tu, Doamne, acolo? Ce fel de creaturi? Ființe ca si mine? -Tu, înger ce privesti ascuns acum acolo, jos, Acele creaturi ce mișună pe-acest pământ miraculos Eu le iubesc atât de mult, căci pentru mine ele-au fost și sunt Mai presus de îngeri, arhangheli și serafimi, Podoaba mea, comoara Mea și pentru ele Fiul meu cel drag a plâns. Eu îi iubesc și îi ador, căci după chipul Meu ceresc ei sunt. - O, Doamne, ce seamănă cu Tine la chip și-nfățișare! Câtă iubire, câtă valoare din Tine ai pus asupra lor! Spune-mi, iubite Doamne, de ce oare?! - Cândva, demult, cu Mine s-au certat. Au vrut să fie liberi și libertate Eu le-am dat. Nici n-au privit în urmă Când din grădina Mea ei au plecat... M-au părăsit pe Mine, m-au părăsit pentru păcat, De aceea, înger, ce dintre nori privești, Să știi: de aripi nevoie n-au avut! Lumina Mea cea sfântă ei au purtat-o acolo, în grădina mea, ca și veșmânt. -9-
Fleepit Digital © 2021